Scrisoare către viitorul meu soț. Incursiune în viitor

Bună dragul meu,

Știu că te dor ochii de atâta citit. Tu nu dormi în aceste momente de răscruce din viața mea. Tu taci când eu sufăr. Tu cânți când eu plâng. Te iubesc atât de mult, cu toate că încă nu te cunosc. Fizic nu te știu, dar cu sufletul te-am dezbrăcat de atâtea ori. Îți știu ochii senini și gândurile împrăștiate.

Te știu supărat și visător. Te știu zâmbăreț, elegant, te știu rafinat.
Te iubesc. Te iubesc pentru că mă vei fi ales. Pentru o viață. Te iubesc pentru că știi să vorbești despre afaceri cu tata, despre vreme cu mama, și să-mi alinți, atât de frumos, nepoțica.
Ești idolul vieții mele. Te-am creat din închipuiri, năzuințe, mofturi… Ești aici, acum, prezent. Simt atingerea ta ce mă face să tresar de fiecare dată. De parcă am fi copii, de-o viață.
Avem o cale lungă de parcurs de azi înainte. Eu – cu tine în gând și tu – cu cărțile. Prefer să mi te desenez studios și încrezător. Cred că știu toate văgăunile sufletului tău mare și încâlcit. Știu că ai frici. Te temi de extreme. Ție îți place muzica clasică și baletul. Ție îți plac plimbările lungi și cum joacă razele soarelui pe fața ta. Oh, pe fața ta frumoasă. Forma nasului, conturul buzelor, toate îmi amintesc atât de bine de un fiu. Un fiu din viitor.

Ești totul. Ești mare și nisip, ești cetate, statuie, brad, ești cântec, ești… om… ești leagăn de dorințe. Ce-mi place cel mai mult la tine este că ai principii bătute în cuie, or, tu nu superi niciodată oamenii. Tu posezi o întreagă știință despre cum să spui lucrurile elegant. Tu ai o părere despre toate. Tu știi ce înseamnă alb. Știi ce înseamnă negru. Tu știi să iubești. Tu nu știi să urăști. Decât, poate, uneori, teroriștii… dar tot tu mă convingi că ei sunt bolnavi, nu răi.
Tu știi să mă faci. Să mă compui. Să mă construiești. Să mă reconstruiești. Sunt puzzle-ul tău colorat. Azi rea și mâine – cuminte. Știi să te joci cu mine de-a rațiunea și de-a stimularea.
Dacă ar fi să-ți dedic o carte, aș scrie un întreg capitol despre cum mă motivezi. Tu nu mă faci mai bună, tu mă faci alta. Mă faci să vreau să gândesc, să mă machiez, să alerg, să dansez… să generez frumosul. Să am demnitate, să am bunătate și sentimente față de frunza, pe care o văd căzând de la geamul meu de la etajul 13. „E o prostie să ai superstiții”, o să-mi zici tu și o să ne mutăm în casa fericirii, la 13.
Te cred. Cred fiecare cuvânt. Cred când spui că sunt frumoasă. Când spui că sunt capricioasă și când spui că tata m-a alintat atââât de tare.

Tu știi că niciodată nu m-am priceput în vinuri. De asta mă plimbi disperat printre rafturi și-mi tot povestești despre balauri și feți ce au creat aroma și apoi – gustul. Ascultându-te anticipez seara ce va urma. Gândul îmi zboară la lumânări, vin sec, Ceaikovski, Nietzsche, dragoste, cafea. Mirosul tău în oficiul meu.
Ești prietenul meu adorat. Un prieten care mă tot alungă din casă. „Haide, tu, că nu te-ai văzut cu fetele de 7 zile și devii fioroasă dacă nu stai să le povestești.”
Mă enervezi. De ce ești perfect? Doamne, de ce ești tu perfect și eu nu? Zici că doar împreună devenim perfecți. Nu, tu ești perfect la muncă, tu ești perfect la sport, tu înoți perfect, tu cânți la pian perfect și iubești perfect.

Nu te înțeleg. Când vorbești matematică. Care integrale în market? Unde ai văzut tu logaritmi în zborul cu avionul?
Unde sunt hotarele tale? Care e întinderea paradisului cu denumirea „tu”? Unde sunt limitele pe care le văd de-atâtea ori la cei din jur… Unde te termini tu și unde încep eu? M-am pierdut în spațiu. Sunt pierdută în tine.

Găsește-mă.

Fără tine sunt alta. La naiba, fără tine sunt antisocială! Fără tine nu cânt. Nu ador.
Spui că mă iubești. Atunci de ce nu vrei să stai mereu cu mine? De ce nu stai acum cu mine? Spui că toate au vremea lor. Așa e.

Te aștept,

Alina.

Facebook Comments

3 comentarii la „Scrisoare către viitorul meu soț. Incursiune în viitor

  • 26 noiembrie 2015 la 10:23
    Permalink

    Din veac am plamadit o floare
    E umbra amintirii tale
    In raze de soare, petalele
    Pandesc o adiere ca sa zboare
    Duse de vant si de mare
    Ganduri calatoare
    Plutesc in asteptare
    O floare

    Răspunde
  • Pingback: Cuvinte care inspiră! Scrisoarea unei bloggerițe către ...viitorul ei soț - Inspiro

  • 29 noiembrie 2015 la 17:34
    Permalink

    Ai impletit un chip din firele sufletului tău propriu. Iubitul tău imaginar este chiar tu însuţi şi ceea cu ce trăieşti acu. Pare să fie obsesie , dar nu cred. Mai degrabă e o trăire sufletească intensă ce are menirea de a pune pe jar tot ce se află în adăncurile sufletului. Şi respectiv de a le testa la temperaturi foarte înalte  . Mai ştii , multe nu vor trce testul şi vor fi arse în flăcări că nici amintiri nu vor rămîne …  Mam convins deja că pentru a iubi omul are o cale de parcurs. Trebuie să te convingi că oamenii uneori pot fi foarte cruzi la culme atît şi proşti , nemernici (lista continue). Tre să ai experienţe foarte dure şi apoi să te întrbi dacă iubeşti cu adevărat oamenii sau chiar poate nici nu doreşti să iubeşti. Sau chiar nici nu poţi . Alt om este ALT univers ! Altă istorie . Altă genealogie . Alt potenţial. Cu totul altă cale în viaţă. Alte intenţii , scopuri , necesităţi funcţionale şi chiar alte antipatii sau preferinţe. Viaţa e ca o pistă de alergare unde ca şi sportivii . diferiţi oameni încep a alerga de pe porţiuni diferite . Şi deseori poţi sî te înşeli cu ideea că precum unii sînt mai înainte sau fug mai repede , privind doar la pozitia care o au pe cale. Tre să ştii unde au început şi cu ce au început şi respectiv unde au ajuns acu. Sînt absolut sigur că la ficare om toate acestea au explicaţii şi pot fi înţelese şi chiar acceptate , dar unele doar cu scopul de a le schimba(cazul teroriătilor pomeniţi de tine şi nu numai). Sentimentul în cazul dat este un intermediar dintre dorinţă şi acţiune. Adică tre să ai un sentiment puternic pentru a depăşi orice bstacol. Dar pentru a avea acl sentiment tre să poţi să-l trăieşti. Şi deci unii  oameni citesc romane şi învaţă a acest lucru. Este o cale şi nu este rea sau bună. Este şi e bine. Şi mai sînt alte căi şi sînt la ifinit… Şi iată că trebuie (sau nu trebuie ) să-ti alegi şi tu una cu care să megi alături. Nu numai decăt totul sa fie în ciocolată şi sa se topească , şi să se lipescă  . Poţi să-ţi vezi de calea ta şi să-ţi fie interesant ce se mai întîmplă la prietenul tău din alea cît bune , frumoase şi mai puţin. Să te motiveze ciar că vezi ceea ceste din alt univers şi nu este accesibil pentru fiecare. Şi respectiv ai fost acceptată cel puţin la fel, ca om cu toate la locul său. Cît de mult timp mia trebuit să înţeleg aceste lucruri. Uneori cred că e chiar prea mult , dar şi viaţa unui om este chiar o doar o clipă în unversul acesta enorm. Altfel nu a fost cu putinţă sau a fost . Nu mai este relevant.
    Uite, ai scris mai sus în scrisoarea ta şi le priveşti la fine ca creaţia ta. Şi le asociezi cu tine . Adică şi asta eşti tu însuţi şi asta doreşti. Dar poate să fie nu chiar aşa … Majoritatea oamenilor acu trăesc (nu la figurat) cu ceea ce scriu pe conturile de facebook , odnoclasniki şi etc. Acolo îşi crează o reprezentare ideală şi doresc să creadă că ei sînt aceia de pe foto sau din ceea ce au scris acolo. Pînă nu demult majoritatea oamenilor trăiau cu lucruri concrete,reale. Încercau , greşiau , se corectau şi tot aşa înainte şi bine şi frumos. Nu mă consider a fi din timpul lor , dar am apucat şi eu cîte ceva . Şi fiind copil le-am memorizat în suflet cu memoria mea emotivă cum era. Acu majoritate trăiesc cu conturile sale pe facebook şi chipurile virtuale care şi le-au creat acolo. Este şi o chestie bună aici – acel chip îţi ajută pentru a înţelege cine eşti cu adevărat şi ce doreşti de la tine însuţi. Şi este bine atît timp cît trăieşti în real şi nu te asociezi cu o imagine sau reprezentare acolo , fie ea chiar şi ideală. Apropo nu este chiar necesar să te apropii în stradă de persoana care te lasă cu sufletul la gură. Poate fi un moment de obsesie. Şi apoi sînt foarte şi foarte mulţi oameni buni şi frumoşi pe care neapărat o să-i întîlneşti , fii sigură!

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *